HungarianMagyarRomanianro-ROEnglish (UK)

ZILELE SATULUI 2015

ALMASINAPOK2015 resize

HATÁRKERÜLÉS-2015

SZÉKELYEK MENTELÉSE

Európa a Polgárokért

EUROPA

SCHENGEN II.

INFO

Numarul unic pentru
apeluri de urgenta este 112

 112

Facebook Like Box

 Judetul Covasna este situat in partea centrala a tarii, in zona interna a curburii Carpatilor. Comuna Mereni se afla in partea estica a depresiunii Targu Secuiesc. Se gaseste la 17 km. de orasul Tg. Secuiesc, la 1 km. de Lutoasa, la 4 km. de Lemnia si la 6 km de Bretcu.

 Teritoriul comunei se intinde la sud de varful cel mai inalt al muntilor Nemira (Sandru Mare - 1639 m), situat la hotarele de nord-est ale judetului, pe zona izvoarelor brazdate de valea Raului Negru pana la valea bifurcata a Lemniei. Latura de sud a perimetrului comunei este marcata de limita bazinului Targu Secuiesc, cu inaltime medie de 580 m. 

Dupa Orban Balazs, primul etnograf care a descris aceste tinuturi putem spune urmatoarele: "Michael et Thomas Kelemen in Almas, vulgo Baxafalva residentes nobiles". (Gubern. arhiva 1134/ 771). Tot el a inregistrat urmatoarele date: in anul 1567 satul Mereni a fost inregistrat cu 11 numere de case iar satul vecin, Lutoasa, cu 6 numere de case. Deci cea mai veche inregistrare despre sat este din secolul al-XVI-lea. In "Muzeul Secuiesc" din Sfantu Gheorghe gasim date despre "Baxafalva" din anul 1602 iar despre Mereni (Almas) din anul 1614. Comuna Mereni se afla , la o inaltime de 607m, iar satul Lutoasa (610 m). Dupa criteriul de grupare a gospodariilor in vatra satului, putem spune ca satul Mereni este un sat rasfirat,cu o vatra bine delimitata, dar o retea stradala negeometrizata, caracteristica zonelor deluroase. Are 410 numere de case (gospodarii) si aproximativ 900 de locuitori. In ceea ce priveste trecutul satului avem foarte putine date. Cu toate acestea in constiinta satenilor exista o realitate vie, si anume ca odinioara satul lor purta numele de Baksa (sau dupa date mai vechi Baxa). In prezent numai numele unei strazi ne mai aminteste de satul de odinioara care de fapt s-a integrat in satul Mereni. Din punct de vedere parohial satul apartinea din timpuri stravechi, de Lemnia (Lemnia inca din secolul al XIV-lea era o comuna puternica).
 Ce fel de date gasim despre Mereni? 1602 - in Mereni au fost inregistrate 17 familii din care 7 familii de nobili, 9 familii de tarani liberi 1familie de iobag. 1614 - din 42 de gospodarii: 29 de familii de tarani liberi, 13 iobagi. 1703 - 58 de gospodarii din care: 4 familii de nobili, 31 calareti (incorporati cu propriul cal), 17 iobagi, 6 familii foarte sarace. Din datele de mai sus reiese ca in perioada 1602-1703, in sat au aparut iobagii si o patura mai saraca. Satenii din Mereni erau nevoiti sa participe destul de des in razboaie. (Pe de o parte impotriva turcilor ori impotriva regelui ungar Sighismund Bathori). In aceasta perioada satul secuiesc, Mereni, va intra sub autoritatea regelui ungar (Austro-Ungariei). Generalul imparatului Rudalf, Giorgio Basta, in perioada 1602-1603, primeste insarcinarea ca sa faca un recensamant in tinutul secuilor; si sa insemneze numele soldatilor prezenti in oastea imparatului. Ei trebuiau sa depuna juramant de credinta imparatului.
 Din satul Mereni sunt consemnati 23 de nume de catre Giorgio Basta. Cei care erau devotati au fost recompensati si primeau titlul de "nobil". Erau vremuri tulburi. Satul era un fel de "sat de granita" din care majoritatea barbatilor erau inrolati in armata austro - ungara, calareti (huszar) ori pedestrasi. In recensamantul ostasilor din 1802 in Mereni traiau 52 de familii din care barbatii erau inrolati si 26 de familii de civili. Deci 2/3 din populatie era in armata. (Exista un document despre un asa numit Jakab Antal care a dezertat si a fugit in Moldova ca sa scape de ororile razboiului). In revolutia din 1848, din sat au participat 57 de soldati. Desi era un sat mic numele lui a fost consemnat prin intermediul acestor reprezentanti. Din anul 1896 avem urmatoarele date: treptat numarul de locuitori a crescut si a ajuns de 1118 de suflete. Mosia satului se diviza in felul urmator:1010 pogoane de arabil, 685 pogoane de padure, 72 pogoane de pasune si 101 pogoane de paragina. Deci daca ne referim la numarul de locuitori - 1118 - si terenurile aferente, putem deduce ca satul se integra ca marime printre cele mijlocii. La sfarsitul secolului al XIX - lea aici exista si o conducta primitiva de apa. Apa era adusa prin jgheaburi din puturile adanci sapate in dealul cel mai apropiat (Ovus).
 In 1904 a fost finalizata calea ferata care leaga satul cu orasul Targu Secuiesc si satul Bretcu. Aceasta a insemnat un avantaj pentru sateni, orasul fiind mai accesibil. Sa vorbim putin si despre secolul XX. Acest secol abia a inceput si a izbucnit primul razboi mondial. Barbatii din sat iarasi au fost nevoiti sa se inroleze. Nu este putin numarul acelora care si-au gasit moartea pe campul de lupta. In 1910 in sat erau 1328 de suflete din care 36 au murit in razboi. In curtea bisericii se afla o cruce de piatra "un monument“, care pastreaza numele eroilor cazuti in primul razboi monbdial. Iata cateva nume: Finta Lajos, Gyergyai Albert, Mike Peter. Abia au trecut cativa ani si lumea iarasi s-a intors pe dos. A izbucnit cel de-al doilea razboi mondial. In acest razboi au pierit 43 de sateni. Campul de lupte fiind foarte aproape (Trecatoarea Oituz), au murit si multi civili. Era o pierdere grea pentru un sat atat de mic. Cei care au supravietuit trebuiau sa mearga inainte, sa nu se gandeasca la trecut. Dar suferinta lor n-a luat sfarsit aici. In 1948 a inceput nationalizarea. Pe plan national comuna Lemnia, de care apartinea si Mereniul, a fost printre primele comune unde s-a format cooperativa agricola, denumita "1 Mai". In Mereni s-a format C.A.P. in anul 1962. De acum incolo oamenii si-au gasit loc de munca ori in cooperativa ori in cel mai apropiat oras, Targu Secuiesc.
 Numarul de locuitori a inceput sa scada. Multi tineri au parasit satul ca sa-si caute loc de munca la oras. Daca in 1950 in Mereni erau 1367 de locuitori, in 1966 erau 1141, si in anul 1992 erau numai 970. Dupa 1990 "migrarea" satenilor spre oras parca s-a mai inlesnit. Paminturile au fost restituite, iar acestea cer forta de munca.Tot mai multi tineri se intorc in casele bunicilor, ramase odinioara goale. Nu-si mai cauta loc de munca la oras ci se apuca de agricultura. Numarul locuitorilor a inceput iarasi sa creasca si satul devine tot mai "tanar". Un eveniment foarte important s-a petrecut in august 2003. Printr-un referendum s-a hotarat ca satul Mereni impreuna cu Lutoasa sa se separe de la Lemnia si sa formeze o comuna separata. Aceasta "separare" totala este asteptata cu nerabdare de sateni cu toate ca o convietuire seculara nu poate fi uitata repede. Ei au construit impreuna si biserica de pe culmea Sfantu Mihai - culme ce desparte cele doua sate (Mereni-Lemnia). Sa vorbim putin despre aceasta biserica. Aceasta este un adevarat monument. Dupa cum am precizat mai inainte, biserica se afla pe dealul care ii poarta numele (Sfantul Mihail, aflandu-se la o inaltime de 633 m). Hramul bisericii este arhanghelul Sfantu Mihail. Dupa niste date mai vechi putem spune ca ridicarea ei ar fi inceput pe partea nord-vestica a dealului; mai aproape de Lemnia. Exista nenumarate legende in legatura cu imprejurarile in care s-a construit acest lacas de cult. Iata una: Dupa ce locuitorii celor doua sate au inceput sa ridice peretii bisericii, in fiecare seara au fost vazuti niste ingeri care daramau totul. Cu acesta vrand sa dea de stire localnicilor din Lemnia ca biserica trebuie sa fie pe farful dealului, iar nu in partea dinspre satul lor. O alta legenda si mai interesata spune ca satenii celor doua sate s-au hotarat sa construiasca impreuna o biserica. Insa nu s-au putut intelege in nici un chip cu privire la locul construirii. Pana la urma au hotarat ca soarta (norocul orb) sa hotareasca.
 Cei din Mereni au dus un caine la Lemnia iar satenii din Lemnia au dus si ei la randul lor un caine in Mereni. Vor elibera animalele ca ele sa se intoarca acasa. Unde se vor intalni, acolo va fi ridicata biserica. Cei din Lemnia sustin si acum ca oamenii din Mereni umblau cu siretlicuri si I-au dat cainelui (din Lemnia) sa manance pana saturate. De aceea acesta nu s-a grabit sa ajunga acasa. Realitatea e ca biserica in prezent se afla mai aproape de Mereni decat de Lemnia. Nu se stie exact anul in care a fost construita, dar de pe arcada putem citi ca a fost reconstruita in 1510 in stil gotic iar in 1777 in stil baroc: "Olim erat Scriptum 1510, renovatu et exaltatum cum forchibus et nova tectura Anno 1777". Biserica este imprejmuita, ca o fortareata, de niste ziduri de piatra cu o inaltime cuprinsa intre 3 - 3.5 m - in interior, si in exterior 4 m. Latimea zidurilor este de 80 cm si, din loc in loc, are gauri pentru pusti (lacas pentru pusca). In turnul bisericii sunt trei clopote care cheama pe credinciosii celor doua sate la slujba. Unul dintre clopote este foarte vechi si are urmatoarea inscriptie latina: "O Rex glorie Iesu Criste veni cum eterna pace cura me Lenhemnyense". Deasupra acestei inscriptii se afla: "H.L. 1697" H.L. prescurtand numele unui renumit clopotar sas din Brasov, Lampen Henrik. Greutatea clopotului este de 100 de kg si e dedicata Sfantei Maria. Si celelalte doua clopote au niste inscriptii. Al doilea clopot, cel mai mare are greutatea de 1 tona si dedicat Sfantului Mihail. Pe acesta scrie ca a fost turnat in 1926 in Sibiu de catre Kauntz Frigyes (Fridrich). Clopotul cel mic, de 600 kg, este dedicat iar Sfantei Maria, si turnat de Kauntz Frigyes in 1926. Jur imprejurul bisericii se afla cimitirul celor doua sate. Pe crucea de piatra a celui mai vechi mormant din cimitir se afla gravat anul 1548. Din cauza ca aceasta biserica era si este destul de departe de sat si in timpuri ploioase drumul era greu accesibil, satenii din Mereni au hotarat sa-si construiasca o biserica si in sat. In anul 1948 episcopul Marton Aron a reusit sa desparta Mereniul de Lemnia din punct de vedere ecleziastic. Acum a devenit si mai important scopul de a construi o biserica. Este adevarat ca inca din 1768 exista in sat o capela si o clopotnita, construite din lemn. Acestea persistau pana in anul 1935 cand satenii le-au demolat si au construit o clopotnita noua. Deja planificau ridicarea unei biserici dar nu aveau sprijin material. Intre timp in sat s-a infiintat un gater care oferea cherestea pentru biserica.
 Satenii au donat bani si asa au reusit sa cumpere caramida si tigle. In 1946/47 era seceta. Multi sateni si-au trimis copii in diferite colturi ale tarii: Timisoara, Arad etc. In acesti ani nici nu era vorba de constructie. In lipsa de bani lucrarile s-au sistat. In anul de dupa seceta satul a primit primul preot, pe Orban Laszlo, care s-a apucat cu vointa de fier sa duca la bun sfarsit planul satenilor. Asa s-a construit pana la sfarsitul anului o bisericuta mica de lemn, care in timpul saptamanii indeplinea functia de scoala. Peretii inca nu erau tencuiti dar satenii si-au serbat primul Craciun deja in aceasta biserica mult dorita. Anul urmator era un an plin de avant. Tot satul participa ori la tencuirea peretilor ori la renovarea clopotnitei. Nu era om in sat care sa nu fi participat la lucrari. Totusi numai in 1954 au reusit sa finalizeze lucrarile. Tavanul era din lemn pictat in casete; picturile facute in 1961. Biserica a fost sfintita, primind numele de "Inaltarea Domnului". In clopotnita era numai un clopot mic, de aceea s-a facut comanda pentru un clopot mai maricel, de 200 kg. In anul 1966 preotul Menyhart Antal a condus lucrarile pentru construirea parohiei romano catolice.
 Cutremurul din 1977 a fost fatal si pentru biserica din sat. Era grav avariat. Nu se puteau tine slujbe inauntru fiind pericol de prabusire. In 1981 preotul Szilagyi Istvan sub pretextul "renovarii " a reconstruit in intregime biserica. Acesta fiind mult mai mare si mai moderna decat cea veche. Lucrarile de renovare si modernizare a clopotnitei au fost conduse de preotul Raicea Oscar (momentan fiind preot la Sibiu). Biserica este astazi mandria satului si e dovada vie a harniciei satenilor. Satenii in proportie de 99 % sunt de religie romano-catolici. Restul de 1 % sunt reformati (aproximativ 10-15 oameni). CULMEA CETATII / VÁRERŐS Aceasta culme se afla in partea centrala a Tinutului Culmii Ascutite. Culmea are forma conica si are o inaltime de 942 m. Numele provine din faptul ca pe aceasta culme se afla ruinele "Cetatii Mereniului". Dupa unele surse istorice se zice ca cetatea era locuita inca din secolul al XVI - lea. Culmea - termenul comun culme "partea cea mai de sus a unui munte sau a unui deal, varf." (lat. culmen) Cetatii - termenul comun cetate "loc intarit printr-un sistem de fortificatii; fortareata." (lat. civitas, - atis)
 
 
PIATRA COCOSULUI / KAKASKO Acest deal este in partea nord-vestica a satului si are o inaltime de 875 m. Este pasune impadurita. Se afla in imediata apropiere a satului. Piatra - termenul comun piatra "nume generic pentru orice roca solida, dura si casanta, raspandita la suprafata sau in interiorul pamantului. (lat. petra) Cocosului - termenul comun cocos "masculul gainii" (sl. kokosi) Sursă: Comuna Mereni (Lucrare de licenta) prof. Brânzan Tünde